Depresia înseamnă o retragere treptată din viaţă activă. Ceea ce diferenţiază tristeţea ocazională de depresie este intensitatea şi durata simptomelor. În mod tipic, putem suspecta că ar putea fi vorba de depresie dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni fără interupere. Depresia este o afecţiune serioasă, care poate fi nedepistată mult timp. Ea nu ne loveşte neapărat dintr-o dată, ci poate apare treptat, ca retragere gradată din viaţa socială, din activităţi şi bucuria de a trăi. Alteori, depresia poate fi produsă de un anumit eveniment, cum este ruperea unei relaţii îndelungate, divorţul, problemele familiale, etc. Înţelegerea acestor cauze ale depresiei este la fel de importantă ca şi tratamentul.
Conform dicţionarului de psihologie, depresia este boală mentală caracterizată printr-o modificare profundă a stării timice, a dispoziţiei în sensul tristeţii, a suferinţei morale şi a încetinirii psihomotorii.
Problema este că, adesea, nici nu ne dăm seama că este ceva în neregulă cu cei de lângă noi. Fiecare depresiv este diferit, aşa că e posibil să nu observi simptomele. La unii, ele sunt evidente chiar şi pentru cei care nu sunt apropiaţi, la alţii, simptomele sunt mai uşoare şi numai cei din familie ar putea să depisteze vreo problemă. Diferenţierea între diversele dispoziţii normale şi simptomele depresiei este de multe ori dificilă. Sentimentele ocazionale de tristeţe şi irascibilitate sunt normale. Ele permit tânărului să înţeleagă mâhnirea şi să facă faţă obstacolelor din viaţă. De exemplu, mâhnirea adâncă (pierderea grea) este un răspuns normal la o pierdere cum ar fi moartea unui membru al familie, a animalului de companie, pierderea unui prieten sau divorţul părinţilor. După o pierdere grea, copilul poate să rămână trist pentru o perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, dacă aceste emoţii nu dispar după o perioadă de timp şi încep să interfereze cu viaţa personală a tânărului, acesta poate dezvolta simptome ale tulburării de dispoziţie, cum ar fi depresia sau tulburări distimice (depresie de gravitate medie pe perioadă îndelungată). Aproximativ 15% dintre adolescenţii diagnosticaţi cu depresie dezvoltă tulburări bipolare (prezenţa simptomelor contradictorii: alternanţa între depresie şi bună dispoziţie exagerată). Adolescenţii cu tulburări bipolare au manifestări extreme ce alternează între depresie şi accese maniacale (sunt plini de energie, agitaţi sau irascibili). În depresie pot fi întâlnite simptome comune şi altor afecţiuni. Uneori este dificil să se diferenţieze tulburările bipolare de depresie. Este obişnuit ca un copil diagnosticat cu tulburări bipolare să fie prima dată diagnosticat cu depresie pentru ca, după primul episod maniacal să fie diagnosticat cu tulburări bipolare. Deşi depresia face parte din tulburările bipolare, acestea necesită tratament diferit faţă de cel al depresiei. Ca şi depresia, tulburările bipolare pot fi familiale, de aici necesitatea ca familia să înştiinţeze medicul despre faptul că în familie există şi alte cazuri de tuburari bipolare.
Depresia în adolescenţă se poate manifesta mai întâi prin irascibilitate, tristeţe sau brusc prin plâns inexplicabil. Tinerii îşi pot pierde interesul pentru activităţi care odinioară le făceau plăcere, pot simţi că nu sunt iubiţi sau se pot simţi deznădăjduiţi. Ei pot avea probleme şcolare, pot deveni nepăsători sau obraznici. Adesea, pot avea şi alte tulburări asociate depresiei, precum manifestări de anxietate (nelinişte), tulburări de comportament asemănătoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de atenţie, tulburări de alimentaţie şi ale procesului de învăţare, precum şi serioase tulburări de comportament (comportament dezordonat). Aceste tulburări pot apărea înainte ca un tânăr să devină depresiv.
Simptomele depresiei se împart în două mari categorii: simptome emoţionale şi simptome fizice.
Simptome emoţionale:
• tristeţe, senzaţia de gol interior, deznădejde, lipsa speranţei sau indiferenţă; aceste sentimente sunt resimţite zilnic;
• lipsa interesului faţă de toate activităţile agreate în trecut, renunţarea la vechile hobby-uri, evitarea grupului de prieteni, lipsa interesului pentru sex;
• iritabilitate şi anxietate;
• schimbarea temperamentului, agresivitate inexplicabilă, imposibilitatea relaxării;
• adoptarea cu greu a deciziilor – (Depresia împiedică gândirea limpede şi concentrarea, astfel încât până şi cele mai simple decizii par dificil de adoptat; o simplă decizie devine o sarcină copleşitoare);
• sentiment de vinovăţie sau inutilitate (la săvârşirea unor greşeli minore, neidentificate de cei din jur, sau în situaţii care nu ţin de cel în cauză; persoana depresivă are intenţia de a se considera vinovat pentru greşelile altor persoane);
• tendinţe sinucigaşe /contemplare asupra morţii (unele persoane considera că moartea lor ar reprezenta un bine general, viaţa fiind lipsită de importantă. Alte persoane alcătuiesc planuri foarte explicite prin care să se rănească singure).
Simptome fizice:
• durerea de cap/migrenă (Durerea de cap este cel mai comun simptom fizic al depresiei. În cazul persoanelor care suferă de migrenă cronică, în perioada depresivă simptomele se intensifică.);
• dureri de spate (La fel ca în cazul migrenei, starea depresivă intensifica durerea de spate, în cazul în care aceasta este cronică.);
• dureri musculare şi articulare;
• durere în piept (În cazul resimţirii durerii în piept, este recomandat de urgenţă consultul de specialitate. Deşi durerea în piept este de regulă asociată cu bolile cardiovasculare, ea poate fi şi o consecinţă a depresiei.);
• probleme digestive (Pe perioada depresiei, persoana în cauză poate deveni sensibilă la mirosul de mâncare, poate avea senzaţie de greaţă, diaree sau constipaţie cronică.);
• epuizare şi slăbiciune (Indiferent de numărul de ore de somn, persoana depresivă se poate simţi obosită şi epuizată; ridicarea din pat dimineaţa poate părea o sarcină tot mai grea sau chiar imposibilă.);
• insomnii (În general, persoanele depresive întâmpină probleme cu somnul: fie nu reuşesc să adoarmă seara, fie se trezesc la ore foarte matinale, fie dorm multe peste media normală.);
• modificarea apetitului şi/sau a greutăţii (Majoritatea persoanelor depresive îşi pierd apetitul alimentar şi scad în greutate; exista însă şi cazuri în care depresia creşte nevoia de carbohidraţi din organism şi astfel se ajunge la creşteri masive în greutate.);
• ameţeală/vertij.
Aceste simptome sunt reale şi nu sunt “închipuite” de persoanele depresive; depresia poate favoriza modificări ale organismului: poate încetini procesul de digestie, ceea ce poate duce la probleme ale stomacului. Totodată, depresia este asociată cu dezechilibrul anumitor chimicale din creier, cu rol important în resimţirea durerii; din acest motiv, în caz de depresie, orice durere este resimţită la intensitate mai mare. În condiţiile în care durerea se asociază cu depresia, tratarea simptomelor fizice poate avea efecte pozitive asupra stării psihice; de asemenea, tratamentul cu antidepresive poate fi eficient şi asupra durerii. Anumite terapii orientate, cum ar fi terapia cognitivă sau psihoterapia integrativă, pot fi de ajutor în înţelegerea şi combaterea durerii.