Copii şi adolescenţi



Tematica abordată:
- dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale
- construirea/dezvoltarea imaginii şi stimei de sine
- identificarea şi valorificarea resurselor individuale; canalizarea eficientă a resurselor şi energiei cu accent pe dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere si de cunoaştere reciprocă
- gestionarea comportamentelor dezadaptative
- gestionarea şi medierea situaţiilor conflictogene
- anxietate
- depresie
- fobie şcolară
- construirea unui patern psiho-mental-afectiv echilibrat de stabilire a relaţiilor cu cei din jur (copii şi/sau adulţi)
- dependenţa de substanţe







                                          Pledoarie pentru adolescenţă
                                                                                                      Motto:
                                                                                          “Ţinteşte către stele şi poate că  vei atinge cerul.”
                                                                                                                              Reinhold Niebuhr


Despre  adolescenţă.....

         Adolescenţa este un domeniu incert, dar fascinant în acelaşi timp. Unii se aventurează să îl pătrundă, pe când alţii fug de el fiind prea complex, chiar complicat. De aici şi multitudinea de opinii contradictorii.
•    Adolescenţa este acea perioadă fantastică din viaţa unui om, în care totul e posibil, în care stelele  îţi stau în palmă, iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine, adolescentul cu sufletul deschis şi mintea limpede.
•      Adolescenţa e vremea  în  care regreţi lipsa  de griji  a  copilăriei,  dar  te  bucuri  ca vei  avea  un cuvânt de spus, ca vei avea responsabilităţi.
•      Adolescenţa este o aventură tumultoasă, plină de neprevăzut,  de care îţi amintesti  toată viaţa.  Ea a fost considerată vârsta de aur, vârsta marilor realizări, vârsta marilor elanuri dar şi vârsta ingrată a crizelor, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, contestaţiei, marginalităţii, subculturii, vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar şi artificiu.
•      Este  acea  perioada  care ne  face  sa  fim ceea ce  suntem ca   adulţi.   Acea  perioadă  de transformări fizice, de modificare a modului în care gândesti despre tine şi despre viaţă, în aşteptările celorlalţi la adresa ta.
•    Este momentul  în  care  părinţii  încep  să  se  plângă  că ai  devenit  obraznic,  neascultător,   iar profesorii îţi spun că eşti în plină "criză de originalitate". Apare acum conflictul între generaţii din punct de vedere al valorilor morale şi al comportamentelor.
•    Este  şi  perioada  contradicţiilor  dramatice,  deoarece  poate  exista o ruptură  între aspiraţii şi posibilitatea de realizare a acestora, ceea ce poate duce la grave probleme de ordin individual sau chiar social. Nemulţumit de el şi de propriile realizări, adolescentul poate săvârşi acte cu implicaţii deosebit de grave.
În lumea în care trăim, copiii se maturizează mult mai repede decât s-a întâmplat vreodată. Adolescenţii sunt expuşi tentaţiilor de tot felul, iar acest context îi predispune la greşeli. Ei ajung să încalce regulile nu pentru că sunt "copii răi", ci pentru că nu sunt pregătiţi să facă faţă multitudinii de experienţe care sunt trăite pentru prima oară. Intenţia noastră este de a-i ajuta pe adolescenţi să înţeleagă gravitatea tentaţiilor cu care se confruntă zi de zi, să se cunoască pe sine şi să capete încredere în forţa pe care o au de a depăşi provocările şi de a merge înainte.

Gânduri despre şi pentru adolescenţi
             Este greu să vorbeşti despre cei care, uneori, par a nu fi înţeleşi de nimeni! Sunt frumoşi şi tineri, sunt teribili! Aşa au fost şi aşa vor rămâne întotdeauna!
         Adolescenţa reprezintă răspunsul tuturor semnelor de întrebare ale copilăriei. Pe adolescenţi lumea îi crede nebuni. Nu se înţeleg cu cei din jur pentru că au ideile lor la care nu renunţă prea uşor şi oamenii le consideră ciudate, sărite de pe fix. Idei care se bat cap în cap cu concepţiile lor. Pe tineri însă nu-i deranjează prea mult, aproape deloc. Îşi petrec timpul în deplină concordanţă cu stările lor sufleteşti pentru că sunt de părere că fiecare om trebuie să fie stapân pe timpul lui, să facă ce vrea. Chiulesc de la cursuri doar de dragul lucrului interzis sau pur şi simplu ca să se plimbe. Pentru că rămân nişte romantici, pentru că se îndrăgostesc nebuneşte. Iubesc şi totuşi sunt atât de străini de acest sentiment! Nu au răbdare să-l înveţe de la A la Z, dar le este foame de iubire şi de sens. Spun că nu mai suportă dependenţa materială faţă de familie, că nu se mai înţeleg şi nu mai sunt înţeleşi de părinţi. Vor să fie independenţi, „să scape de acasă" şi fug. Dar simt deseori eşecul unei astfel de reuşite. Vor să meargă la facultate, îşi doresc acest lucru şi cred că vor reuşi, dar lumea nu are încredere în ei pentru că sunt superficiali şi nu învaţă. Şi totuşi nu sunt complexaţi de nimic. Viaţa lor este o căutare. Trebuie să găsească, să dea vieţii lor un sens. Şi îl vor da, când se va trezi înţelepciunea din interiorul fiecăruia, care va fi însoţită de entuziasm,  zâmbet, iubire, bucurie, explozie, mândrie, zgomot, frumusete, sinceritate, libertate, comunicativitate, agitaţie, vis, curiozitate, zbor, ambiţie, speranţă, minune, surpriză, extaz !
       Toate acestea, şi nu numai, înseamnă adolescenţă!  Te regăseşti în ele şi, de multe ori, încerci să nu faci ca ei ... Dar îţi este greu să înţelegi ce vor adulţii  de la tine! Cum adică să fii independent dar şi să asculţi de ei?! Nevoia ta de afirmare intră în conflict cu cei din jur, pentru că nu mai vrei să acccepţi nimic ca adevărat, înainte de a fi discutat şi criticat.. De multe ori te revolţi împotriva cerinţelor părinţilor, care ţi se par învechite, împotriva profesorilor, care ţi se par exigenţi şi le pândeşti o greşeală cât de mică, care să justifice această revoltă. De fapt, nu îţi doreşti decât să-ţi fie recunoscute capacităţile şi posibilităţile, să-ţi fie luate în considerare opiniile, să fii respectat!
       Uneori constaţi că mesajele tale nu ajung la adulţi şi atunci te revolţi şi mai mult şi....te angajezi în acţiuni şi relaţii periculoase. Ajungi să experimentezi într-un mod dur ce înseamnă responsabilitatea personală faţă de alegerile şi deciziile tale.
În sinea ta recunoşti că este mai greu decât laşi să se vada,  că uneori nu ştii ce să faci, că ai nevoie  de încurajare şi iubire şi de aceea eşti sensibil la respingerea sau acceptarea celorlalţi, la criticile adulţilor.
       În timp, creşte şi nevoia de a avea o relaţie bazată pe confidenţe reciproce, pe încredere şi loialitate, pe nevoia de sprijin şi de înţelegere din partea prietenului sau prietenei tale.
      Tot acum apare şi prima dragoste şi descoperi că, deşi peste tot se vorbeşte despre sex, tu nu ai nevoie de informaţii generale, ci de răspunsuri la întrebările tale pentru a construi o relaţie sau pentru a trece peste pierderea unei relaţii. Îţi este dificil să vorbeşti despre lucrurile astea mai ales când observi stânjeneala părinţilor şi profesorilor şi te întrebi la cine să apelezi. Îţi este teamă ca nu cumva romantismul situaţiei să fie tulburat de o discuţie legată de mijloacele anticoncepţionale şi atunci, din teama de a nu fi respins, rişti să te îmbolnăveşti sau să aduci pe lume un copil, fără să fii pregătit pentru asta.
     Sunt în tine multe alte întrebări care aşteaptă un răspuns, multe alte temeri şi speranţe! E firesc. Te putem ajuta să găseşti răspunsuri, interpretări, înţelesuri.
                                                                                           Psihoclinique